Carte recomandata pentru dezvoltare personala si financiara

CUM A FACUT IDIOTUL ASTA DE SA IMBOGATIT SI EU NU-  Robert Shemin

“Şcolarul: Şi eu şi cu taica eram culcaţi, şi când a intrat mama în casă şi ne-a spus să ieşim afară să vedem, taica n-a vrut. [...] Zice taica: “Nu ies din plapumă pe gerul ăsta, să ştiu de bine că plouă şi cârnaţi…” (Şcolarii râd.)

Profesorul (foarte impacientat): Tată-tău este un azin, carele nu ştie să-ţi ghea o educăţiune zolidă.” (I.L. Caragiale – Despre cometă. Prelegere populară)

“Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. ” (Matei, 23;23)

“Iar când vei ajunge sus, pe ultima treaptă, o să te prezinţi impecabil într-un costum de firmă, având la braţ o domnişoară drăguţă, în jur o întreagă orchestră cântând, şampanie peste tot, bancnote de 100$ curgând din tavan, iar în final focuri de artificii.” (Robert Shemin – Cum a făcut idiotul ăsta… )

Într-o lume marcată de amprenta economicului supraabundent, apariţia cărţilor de self-help e la fel de normală cum sunt instrucţiunile de folosire ale echipamentului şi manualul scafandrului pentru amatorul de scufundări. Ce e mai greu de înţeles este de ce oamenii care scriu astfel de cărţi nu se rezumă la a explica la rece, tehnic, pragmatic, felul în care s-au îmbogăţit, ci se apucă pătimaş să te cheme pe tărâmul celor putred de bogaţi, să-ţi dea lecţii de viaţă, morală şi chiar religie, cum vom vedea mai jos. Pe scurt, de ce oamenii care scriu self-help-uri nu se mulţumesc să-ţi dea un simplu impuls sau nişte simple sfaturi, ci vor să-ţi impună un punct de vedere implacabil?

Tot gândindu-mă de ce am senzaţia neplăcută că, odată deschisă cartea, autorul mă ia de gât şi mă trage în universul lui, cu o insistenţă de copil răsfăţat, cred că am identificat două puncte de plecare, două premise.

Premisa nr. 1 - – Cartea se adresează tuturor: “îţi vei da seama că aveai deja în tine sămânţa de Idiot Bogat” – cu alte cuvinte, toţi putem fi Bill Gates, numai să vrem. În această viziune, nu există săraci sau modeşti, cu atât mai puţin oameni care pur şi simplu nu vor să aibă un Porsche în curte, există numai oameni care nu s-au îmbogăţit încă, oameni uşor înapoiaţi care nu şi-au descoperit adevăratul sine, în care sămânţa prosperităţii nu a dat rod încă. Şi aici intervine salvator Shemin, pentru că”

(“Premisa nr. 2) – El, autorul-mentor, te cunoaşte. Mai bine şi mai profund decât ai crede vreodată. Ştie toată viaţa ta, dramele prin care ai trecut, problemele pe care le-ai avut cu profesoara de chimie şi parcă lasă de înţeles că nici subitul deces al pisicii tale birmaneze nu îi e necunoscut. Nu contează că el a trăit în Nashville şi tu la Sângeorz-Băi, că la el, în America, salariul tău pe o lună face cam cât două mese la restaurant. Ceea ce contează în fond este că zeul bogăţiei ne cheamă pe toţi, prin glasul profetic al autorului.

TU EŞTI MIC, TE FAC EU MARE!

Nefiind o excepţie printre alţi autori de cărţi de gen, Shemin se exprimă atât de facil încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva te crede nerod. Te împinge de la spate, strigă la tine ca Victor Piţurcă la Naţionala de fotbal, apoi îţi spune că de fapt eşti cel mai tare, îţi toarnă pe gât scheme, statistici, modele de cec-uri de completat, îşi întrerupe discursul pentru a-ţi spune câte o poveste de succes cu vărul Jimmy care într-un an a ajuns proprietarul unei platforme de exploatare a cărbunelui din Siberia după ce dezvoltase o mică afacere cu seminţe de floarea-soarelui etc. Totul cu o exaltare şi cu o încredere nebună în viitor. Îţi zice de trei ori acelaşi lucru, ca la şcoala ajutătoare, şi are – şi el, ca şi alţii – numere preferate : şapte secrete, cinci principii pe care le urmează cu sfinţenie, treizeci de reguli pe-care-dacă-le-respecţi-vei-fi-şi-tu-mogul-mă-amărâtule. În plus, are simpaticul obicei de a te supune, pe parcursul lecturii, la teste de mentalitate. Iată una din întrebările mele preferate” I”™ll make you an offer you can”™t refuse:

“Eşti la unul dintre seminariile mele. În jurul tău sunt mii de aspiranţi la statutul de Idioţi Bogaţi. Deodată, îmi întrerup prezentarea şi scot zece bancnote de 100 de dolari. Le flutur în faţa tuturor şi întreb: «Cine vrea aceste bancnote? Să vină aici.» Ce faci?
1. Rămâi pe scaun.
2. Aştepţi până se ridică altcineva şi apoi te ridici şi tu.
3. Te hotărăşti că e momentul perfect pentru o cafea, pentru a merge la toaletă etc.
4. Vii pe scenă.”

Dacă cumva nu ai ales varianta nr. 4, e bine să ştii că eşti un FÎS (prescurtare de la “Formidabil Însă Sărac”).

În plus, Shemin mai are un fel de a vorbi cvasireligios. La începutul lecturii credeam că doar mi se pare că autorul nostru se crede un fel de mesia (cam grăsun, ce-i drept) care cheamă blând în împărăţia abundenţei oile rătăcite printre datorii şi ipoteci (vezi pagina 41: “Trebuie să crezi că întreg universul – întreaga creaţie, dacă vrei – doreşte ca tu să te îmbogăţeşti şi să împarţi şi altora“).

Însă lucrurile, de la un punct încolo, devin explicit religioase. Nu degeaba am pus la începutul articolului, după replica trăznită şi neîncrezătoare din Caragiale, citatul din Matei. Pentru a te convinge că trebuie să ai bani, Shemin aruncă în joc, laolaltă, pe Evanghelistul Luca, pe Maica Tereza (dată ca ideal de pricepere economică) etc. Te sfătuieşte prieteneşte ca înainte de a te apuca de afaceri să îi ierţi pe ceilalţi şi să te ierţi şi pe tine (nu prin spovedanie, cum am fi tentaţi să credem, ci prin simpla scriere a unui bilet de iertare sau autoiertare pe care nu le expediezi niciodată, nicăieri). Te învaţă că trebuie să-ţi schimbi prietenii dacă miros a sărăcie, pentru că mirosul se va lua şi nu vei mai ajunge un “Idiot Bogat”. Te învaţă că trebuie să “primeşti pentru a oferi”, să “vrei întotdeauna mai mult ca să poţi oferi mai mult” – binele funcţionează pe post de morfină spirituală. După un tun imobiliar, dă 10% din sumă pentru copiii sărmani şi te vei simţi mai bine. Nu dai în numele lui Dumnezeu sau al moralei, dai pentru a te împăca cu tine şi pentru a primi din nou, însutit.

Bogatul, să-i zicem, “clasic” e o specie diferită de mogulul care-şi justifică succesul cu ajutorul unor citate-bombă din Mark Twain sau Emerson, de mai că-ţi vine să crezi că pe vremea când nu arunca cu bani în oamenii adunaţi la seminariile sale, Shemin mânca parizer şi roşii pe ziar cu susnumiţii şi discuta despre literatură. Nu am nimic împotriva celui avut (cinste lui dacă banii nu l-au schimbat), dar a invoca Geneza şi Talmudul pentru a-ţi putea conduce fără remuşcări Rolls Royce-ul şi imperiul imobiliar e un obicei pe cât de răspândit, pe atât de contradictoriu. Nu ştiu de ce, dar cruciuliţa de la mânăstire agăţată de oglinda BMW-ului care costă cât un apartament nu îmi inspiră chiar pioşenie.

Şi mai Shemin are un sfat excelent pentru cei care vor, cu sau fără cruciuliţă, un BMW nemuncit: pe fiecare factură plătită, să scrii “mulţumesc” – “pentru că de fiecare dată când fac un mic gest ca acestea, Universul mă răsplăteşte pentru mulţumirile mele, uneori cu sume ieşite din comun“. Aşadar, români, scrieţi mii de mulţumiri pe facturile de la providerul de internet care vă taie conexiunea din două în două zile, de la compania de telefonie care iar v-a trecut în factură convorbiri inexistente cu Angola în valoare de 400 de euro şi de la regia de distribuţie a energiei termice care nu dă căldură în calorifere până în luna ianuarie” Mă mir cum de nu s-o fi gândit Shemin să-i mulţumim şi statului pentru frumoasele taxe şi impozite cu care ne răsfaţă.

BASME MODERNE…

De altfel, nu numai deraierile prezentate mai sus fac din cartea lui Shemin o lectură fascinantă. Există un episod relatat în această carte care sintetizează perfect o întreagă mentalitate. Autorul povesteşte cum, pe la cincisprezece ani, se angajează picolo într-un restaurant. Pentru a câştiga mai mult, Shemin nu se străduieşte nici un moment să-şi facă treaba mai bine sau mai repede ci, ingenios, îşi schimbă numele job-ului de pe insignă în “Specialist în aranjarea mesei”, urmând ca, fiind promovat chelner, să se autointituleze “Specialist în servirea mesei”. Rezultatul? “… respectul a crescut, dar şi bacşişurile“. Nici că se poate găsi o mai bună ilustrare a importanţei acordate imaginii în zilele noastre. O funcţie cu nume pompos va putea umple orice gol de incompetenţă. Un titlu imaginar îţi va aduce o grămadă de beneficii, precum “fiilor locotenentului Schmitt”, răspândiţi prin toată Uniunea Sovietică a lui Ilf şi Petrov. Prea puţin contează seriozitatea în muncă. Important e să ştii “să te învârţi”, să-ţi faci loc, să-ţi vinzi marfa…

Se va spune, cu o uşoară indignare: “asta este, a fost dăştept, s-a descurcat!” Sigur că da. Robert Shemin e un tip foarte deştept, se vede asta chiar şi numai din felul în ştie să te ţină prins în lectură. Inteligenţa lui mercantilă nu este însă una autonomă: ea depinde de existenţa naivă a proştilor din jurul lui. Un om cu adevărat inteligent, realist, i-ar fi spus micului şmecher să-şi dea porcăria aia jos de pe piept şi să aranjeze masa mai repede. Între timp, micul şmecher s-a făcut şmecher mare şi acum scrie cărţi în care le transmite celorlalţi că “cel care învaţă cele mai multe lucruri în şcoală este cel care are cele mai multe probleme, pentru că el este cel care trebuie să înveţe să le rezolve“. Cu alte cuvinte: nu învăţaţi, că vă vin idei şi până apucaţi să vă lămuriţi ce-i cu ideile, trec toate oportunităţile de afaceri.

” ALTE CÂTEVA DERAPAJE

Altminteri, îmi vine să zic şi eu pe un ton mândru, a la Viorel Ilişoi: Shemin “mă cunoaşte, îmi apreciază munca şi ştie mai bine decât oricine altul că mi se cuvine mai mult … respect pentru asta“. Şi pentru că mă respectă, uite ce îmi spune, făcându-mi cu ochiul:

“Am să-ţi încredinţez secrete pe care nu le-am spus nimănui până acum – nici sutelor de mii de oameni care au dat năvală la seminariile mele, nici sutelor de mii de oameni care mi-au citit cărţile anterioare. Toate acestea sunt lucruri pe care le-am ţinut doar pentru tine.” (Pătruns de această emoţionantă invitaţie cu tentă ezoterică, mă uit din nou pe coperta I, unde scrie mare, incitant: “BESTSELLER Wall Street Journal & New York Times“. Deci nu doar eu sunt privilegiatul care va avea acces la tainele business-ului spiritual. De fapt, Shemin nu vrea să fumăm numai noi doi trabucurile groase în timp ce eu îi explic detaliat, printre vălătuci, planul meu de afaceri pentru zona Pipera – Bucureşti, România…)

Şi unul din secretele nemaipomenite puse în carte este că un Idiot Bogat – categoria pe care el o reprezintă şi o venerează – gândeşte astfel: “” mă simt în siguranţă că venitul meu nu depinde de un singur angajator, ci de o serie de proprietăţi, acţiuni şi obligaţiuni, fonduri mutuale şi de propria mea afacere“. Mă întreb dacă de aceeaşi părere sunt sute de mii de afacerişti – până mai deunăzi dovezi vii ale American Dream - ce descoperă, de voie, de nevoie, beneficiile economiei de tip rural în faţa blocurilor din Los Angeles.

Tot din categoria “perle” mai cităm:

- “” tot de spiritual ţin şi siguranţa financiară, o casă frumoasă, haine bune şi o maşină la volanul căreia să-ţi crească adrenalina” (Randy Gage, citat de Shemin în încercarea lui de a ne convinge că şi sifonul de la chiuvetă are ceva metafizic în el”)

- ” A greşi e omeneşte. A ierta te poate face bogat.”

- “Când sunt la cumpărături, întreb personalul magazinului dacă produsul la care tocmai mă uit şi pe care mă gândesc să-l cumpăr nu intră curând la reduceri. N-o să-ţi vină să crezi de câte ori mi s-a răspuns: «Ba da, de săptămâna viitoare, dar pentru că sunteţi aici acum, am fi onoraţi să vi-l oferim la preţ redus»” sau “Îmi dau seama că pentru mulţi dintre voi nu va fi uşor, dar te asigur că poţi face o groază de bani doar punând mâna pe telefon şi cerând o reducere, fie a sumei datorate, fie o reducere a dobânzii care ţi se percepe, fie ambele” (deci, cei care v-aţi făcut credite la bancă pentru locuinţe sau nevoi personale, sunaţi acum şi rugaţi-o frumos pe tanti de la Relaţii cu publicul să-i spună ea lu’ domnu’ director că deocamdată nu mai aveţi chef să plătiţi aşa de mult pentru garsoniera aia cu igrasie din cartierul Balta Albă).

VREI SÄ‚ FII MILIARDAR?

La final, după atâtea sfaturi şi secrete, cred că se impune un mic exerciţiu de bun-simţ. Dacă Shemin şi mulţi alţi “Idioţi Bogaţi” trăiesc foarte relaxaţi, spre deosebire de milioane de “FÎS” care sunt robi în firme, blazaţi, obsedaţi de gândul pierderii locului de muncă, se pune următoarele întrebări strâns legate între ele, cu fir roşu:

1. Cui aparţin firmele în care lucrează pe brânci milioanele de “FÎS”?
2. Pe cine îmbogăţesc milioanele de “FÎS” prin munca lor?

Celor care nu ştiu răspunsul, le ofer, cu ironică tandreţe, un premiu de consolare .